Desert de ganduri.

Exact asa.Simt ca-s pierduta.De ce? Nici eu nu stiu.E un monolog continuu.Ba vreau,ba nu vreau..:-<.E greu sa fii fata.
Baietii trec mai usor,isi baga toate alea si mai bine,insa noi,sau mai bine spus,cateva dintre noi,suferim pana..pana luna ,cerul si punctele extreme ne vor arata ca putem invinge teama de sine prin..sine!
Da,un desert de nisip,o granita mirifica intre cer si pamant.Granita,de fapt,noi suntem,insa ne e prea greu sa recunoastem ca,uneori,in viata asta de rahat,putem fi si granita intre bine si rau ,pustiu si aglomeratie de sentimente inflorite din toate partile.

Ceva.

Sufletul tau functioneaza cu lemne ,iar al meu cu electricitate.Dragostea ta umple cerul de fum ,a mea e din flacari curate.Totusi vom mai merge o bucata buna de pamant,o buna bucata de cer,o buna bucata de luna.Vom fi fericiti pentru iarba si lac,vom rade pentru copac,,vom slavi drumul drept cu cate-o gura.Si vom tine cate un moment de reculegere pentru fiecare cotitura.Ne vom lua dupa umbra mea care merge inainte,ne vom lua dupa primul gand.Ne vom lua dupa doua-trei cuvinte.Pana cand ne va iesi in cale Sfanta Vineri sa se spuna printre altele ca nu mai suntem tineri.Si ca ea n-o sa ne mai dea de-acum nici electricitate pentru flacara,nici lemne pentru fum.

Cine-ar crede ca sub o masca dura se poate ascunde o pufosenie fricoasa,timida si sensibila?Nimeni!
Cine-ar avea incredere in tine cand spui ca ai putea saruta un broscoi si te-ai putea transforma radical pentru totdeauna?Nimeni!
Cine-ar mai iubi o fiinta mica,si dragalasa dar..abandonata si uscata pe interior?-Doar acele persoane  care au inima de ciocolata si ochi de rom!

Timpule,ce-ai facut din mine?

Iti jur!

E ultima zi in care imi depan imensa  mea iubire pentru tine.Sa iti povestesc cum sta treaba:
       De fiecare data cand privesc cerul,imi imaginez chipul tau imbalsamat intr-un bleu continuu.Calatoresc in ochii tai de fiecare data cand am ocazia.Sensibil si in acelasi timp puternic imi stapanesc fiorii reci ce mi-i transmiti.Si miros de la miros  va aprinde  scanteia iubirii,pentru ca ploaia spala strazile pline de vorbe aruncate-n van!
      Iarna,cand zapada adoarme,noaptea isi cheama cainii inapoi pentru a latra iubirii noastre imposibile.




                                       Dear,recunoaste acum ori niciodata ca ocupi spatiul unui gand iar pe neasteptate rastorni clepsidre!


                                  Te iubesc,insa cu timpul voi dobandi aptitudinea de a uita suflete pe care odata le-am iubit fara limita!

           Vantule,adu cu tine un fir de parfum de lacramioara.Soare draga,trimite-ti splendoarea pe pamant..si..luna draga,iarta-ma daca gresesc,dar mi-ai trimis in noapte prea multe stele.De ce crezi ca sunt fericita cand stelele ma arunca in carul mare doar pentru a ajunge intr-o graba divina la el?Hm,e ironic!Doar spiritual il gasesc,fizic..mai deloc!
        E  urat rau de tot cand   persoana ta mi se nazare in viziune! E ca si cand incerci sa prinzi un purice cand sare-inutil..in zadar!
       Esti singurul pentru care m-as opri din ras,mancat ,dormit!Singurul,care m-ar tine strans la brate,si in acelasi timp m-ar face sa ma simt atat de libera.Urechile mele,zi de zi,aude vocea lui!Si stiu ca toate gesturile ne leaga,oricat de diferite ar fi ele.Stiu ca,daca as clipi caat sunt cu tine,m-as pierde in ochii  caprui,de caprioara.Nu vreau sa mai pierd nimic!Daca pentru o clipa m-as contopi in buzele tale jucause,as tine ochii deschisi doar ca sa iti vad chipul cu tot cu defecte,sa simt acel ceva ce nu l-am mai simtit vreodata.
       Ce e drept nu te am,dar voi fi prezenta langa tine orice s-ar intampla,fizic ori ..sufleteste!


                                  Cu dragoste sincera,B!

Dilema!

Deja devine exasperant! Tin la unu,iar altu da de mine!Cand se termina toata povestea asta,care,parca nu mai are niciun end!?
Acum un an,ieseam,mai rar,hmm,pot spune stresant de rar pe holurile scolii[Brr,deja ma ia cu friguri],iar toata lumea susotea si spunea ca "Ea e,Ea e".Pe moment m-am simtit prost,dar dupa,ma obisnuisem cu ideea.
Anul asta,povestea se repet,insa cu un alt personaj masculin!



Du-ma vantule,pe-o aripa de nor,pe-un gand de sanziana,pe-o suflare de soare.Picura-ma cu stropi de sange si spune-mi ca se va termina,astept..!

Vreau sa imi treaca de tine,insa e asa greu!:-<

Vis

        Crezi ca e usor sa ma sparg in mii de patratele doar cand te vad in mii de ipostaze?-Nu,e neimaginabil de greu.
        Crede-ma,nu pe ape moarte vreu sa visez pamantul,ci pe stanci zdrobite de imbratisari de spume.
       Dar,nu sunt nici macar umbra,sunt visul unei umbre.Crede-ma pe cuvant cand iti zic ca visez ca zbor uneori deasupra lucrurilor!E-atat de reconfortant sa plutesti usor si sa le cuprinzi pe toate in planitatea lor. As vrea sa fiu un vis,sa nu stiu de ce zambeste copilul,baiatul de ce ma intoarce,cand trec usor,degetele pe tamplele lor.Sunt fiecare vis in care vii,chemandu-ma si totusi,n-am invatat esentialul.Te caut!"VIsez,cateodata,o dragoste indepartata si vaporoasa ca schizofrenia unui parfum"-Emil Cioran

Ignoranta acuta

Nu e usor sa ajungi acasa abia respirand,si sa gasesti doar pete de intuneric..Is mult prea multe,in ultimul timp atacandu-mi si inima si ochii si trupul.Simt ca nu mai suport.In fata mea vad doar ignoranta.Simt ca nu mai cunosc pe nimeni si nimic.
In fiecare zi reprosuri,neajunsuri,lacrimi,rau,oboseala!E ca si cand incerci sa prinzi un fluture din zbor atunci cand esti epuizat la extrem.
Te trezesti dimineata bine dispus,razi,glumesti,ca mai apoi,in final sa pleci ochii si sa ii uzi.Sunt mult prea uzi.Orgoliul nu ma lasa sa imi arate tristetea.Ceva din piept,la nivel spiritual,simt ca ma doare,si ma doare tare!
As vrea sa pot face ceva,sa pot pune STOP ingnorantei acute a ..persoanei care..:-< Mi-e mult prea greu sa o zic.
                       

                                                          E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati
                           

jeux d'enfants

  Vreau si as putea sa intorc casa mea pe dos.Sa ma joc cu petele de cerneala de pe birou.Sa arunc fiecare atom din noi in alte cupe.Sa sucesc cartile din biblioteca.Sa privesc la infinit Desenele animate,sa ascult in prostie manele.Sa beau compot de struguri.Sa arunc intr-o parte si-n alta toate complexele.Sa ma descotorosesc de invidie..

   Cate vreau!

 Stai! Tocmai m-am trezit dintr-un vis mult prea aiurea!Dupa atatea dorinte arzatoare intruchipate intr-un vis absurd,patura pufoasa imi inteapa fiecare por din piele.

 La naiba! Oare nu pot visa si cu ochii deschisi?..sau sunt doar jocuri de copii?

                     

Si ce daca eu ma schimb?

                Se spune ca timpul le schimba pe toate,eh,acum a venit si timpul transformarii mele.M-am regasit prin scris,m-am exteriorizat pana mi-am gasit lacasul.Mi-am dat seama ca eu nu sunt eu,ca tot ce tine de mine tine de altii..ca viata trece repede si trebuie traita din plin (chiar daca uneori simt ca vreau sa plec),ca vreau sa iubesc,ca vreau sa fiu altfel,ca vreau sa fiu eu,in final.

               Totul trece demential!Totul e nedrept!De ce sa stai cu frica in spate? Cu ochii-n sapte parti?De ce?O intrebare cu o infinitate de "Nu stiu".

                Acum un an puteam spune ca pot atinge luna de pe cer..!Hm..abstract.Acum nu:|

                Ma gandeam la cat de incoerent  parea sa treaca timpul ,invaluita in ceata uneori,cu imagini unice care se distingeau mai clar decat altele .Iar apoi,alteori ,fiecare secunda era plina de inteles,conturata in mintea mea!

                                  :-<      Timpule,stai in loc,opreste-ma unde mi-e mai bine!

Mama...

        Iti jur ca sufletul meu are ochi doar sa o vada  razand,urechi ca sa ii auda glasul ei minunat,brate ca sa o imbratiseze de fiecare data cand are nevoie iar picioare doar ca sa fuga la ea cand e bolnava.
         Fiecare zambet i-l datorez ei!Daca ea plange,plang si eu,daca ea rade ii mai dau inca o mie de motive pentru a zambi,daca ea suspina, ii voi aduce si luna de pe cer doar ca sa o vad luminata.
         Dar mama nu vrea nici luna,nici lacrimi de-ale mele,ma vrea pe mine,pe fata ei mult iubita,vrea respect ,intelegere ,iubire, din partea mea,atat!
         O iubesc pentru ca e mama mea,pentru ca  jumate din sufletul ei ,acum,mie imi apartine!


                                                      O iubesc!

Doar 5 minute vreau sa fiu cu tine!

      Sunt asa "buimaca" de comportamentul tau indiferent.Nici nu stiu cu ce sa incep.E greu sa te iubesc,pentru ca ,cu fiecare zi simt ca ma atragi ca un magnet.Poate ca e de suprafata..eu una asa simt.
Zile oribile.Vreau o bucatica din trecut sa o lipesc in prezent.Vreau sa ma cauti iar.Vreau trecutul.Dar..oof,stiu ca nu se poate.Regret atat de mult ca nu ti-am dat atentie cand trebuia..
        Ce pleoape grele am!Ce dor nebun de tine simt! Ce frig imi e fara privirea da calda...
   

                          Dar trecutul e cusut de prezent iar prezentul de viitor..

Mi-e frica..

Mi-e frica de vise si de cer,
    de mare si de ploaie
    de albastru si parfumuri.
Doar atat.


Altora le e frica sa astepte
    sau sa priveasc-un tren
    sau sa se accepte.

Mi-am spalat visele cu parfum de vanilie.
Le tin acolo sa dospeasca sperante.



               

Mult prea cret pentru a fi drept!

      Si...da!Imi iubesc parul!
      Inca de la cei doi firavi anisori am avut parul cret..il pot asemana cu o invazie de codite de purcelus-replica mamei.
      El imi acopera fruntea plina de regrete,vise,bucurii,sperante,dezamagiri..isi arunca satenul sclipitor parca, peste ochii mei verzi ca smaraldul.
      Il ador pentru ca sunt zile in care sta ca naiba,sunt zile in care imi sta perfect,sunt zile in care pur si simplu nu il bag in seama.
     Obsedata..sau..hmm,mai bine spus constienta de faptul ca iubesc sa fiu la punct,il supun spray-urilor,uscatorului de par, dar mai presus spalarii.
      Poate ca suna aiurea tot ce am scris mai sus,dar is scoase din launtrul meu,din infinitul infinitului meu de sentimente!



                             Pentru ca e cret,pentru ca e saten,pentru ca e admirat,pentru ca e al meu-Just I love it!

Dragostea..

 Iubindu-te am inteles pentru prima data fosnetul frunzelor iar glasul cristalin al stropilor de ploaie inca mai dainuie in inima mea.Ce inger te-a indemnat sa imi zambesti si ti-a soptit sa-mi cuceresti sufletul?  Cum de te-ai ratacit printre muritori si m-ai ales tocmai pe mine? Inima mea cauta enigma unui vis si  descoperindu-ti lumina din privire a renuntat la cautari.A realizat ca dragostea e atat de aproape incat i-o simti caldura.

         Imi amintesc si acum durerea ce-mi apasa pieptul,inca simt arsura lacrimilor si deznadejdea ce-mi strangea inima de parca vroia sa-i sufoce pana si speranta. Ce ar fi fost viata daca intr-o zi de august nu te-ai fi apropiat spunandu-mi ca frumusetea unui om vine din interior iar in privirea mea e concentrata  puritatea celor mai minunate flori?Am plans de bucurie iar tu mi-ai ascuns lacrimile in palmele  tale si le-ai sarutat.

         Zile intregi am crezut ca esti o plasmuire a unui inger ce se agata de minuni pentru a crede in viata.Intr-un tarziu ne-am reintalnit si am citit in privirea ta atata intelegere,inca imi era frica sa nu ne contopim sufletele si sa ne pierdem identitatea.Ma intreb si azi daca merit aceasta fericire si mi-e frica ca nu voi reusi niciodata sa-i platesc pretul.

         Caldura sarutului tau mi-ar da putere sa continui sa gust din intensitatea momentului,insa nu nuo pot face..te simt mult prea departe.

Privesc luna.Zambetul ei e atat de misterios incat parca e o intruchipare a viitorului ce-si intinde plasa sa  pentru a ne inghite sau sa ne faca mai puternici. Imbratisarea ta pare o implorare catre destin.Care  ne va asculta ruga sau ne va strivi sub nepasare si ura? Spui ca dragostea e o inclestare a doua spirite insetate de liniste si frumos.Si atunci de unde pasiunea atat de furtunoasa in trairile noastre?

Opreste timpul,ademeneste-l cu caldura in lumea gerului vesnic si al oglinzilor de gheata unde totul e static si alb,iar noi,sa traim intr-un prezent continuu si fericit.Nu zambi!Lasa-ma pe mine sa inving raul,sa-i diminuez puterea si sa-l fac sclavul meu.Raul si timpul sunt dusmanii nostrii!
  


                                                   Sentimentele noastre meritau mai mult!

Pentru ca odata il aveam..

              Odata ,in vremuri de mult apuse,facea drumuri de sus pana jos.Total diferiti!El mereu cu un suras convingator,eu mereu indecisa si fricoasa.
               Dupa cum spuneam,vremuri de mult apuse.Fiecare pauza era plina de el..acum nimic din ce a fost nu mai este.De ce? Pentru ca nu constientizam ca il plac,ca il vreau ..si ca poate fi al meu..Acum regret.
              Imi ascundeam privirea de ochii lui de caprioara.Caprui,intens caprui.
              Pasea sfios cautandu-mi privirea verde,buzele subtiri,suflarea tremuranda...eu tot la geam eram,ori daca nu,spre el ma indreptam.Si el astepta..dar pana cand?
              Vezi tu,nu iese fum fara foc..focul dintre noi se putea aprinde,cu voia unuia..insa,teama de un sarut,de o privire calda si senina,de o pereche in doi a pus piedica noua.

      Nici macar cuvintele regretabile si sentimentale nu il pot reintoarce...

Batai,aripi,fluture...

Fumeaza-mi inima si ochii
    apoi inchide-ma in ceata,
    in raceala de august
    in notile cu stele
    si iarba umeda in camera fara tavan...
Strange-mi pleoapele cu dintii
    tu,fantoma de august a gandurilor
    ce sclipesc in cafea,
    inchide-ma in somnul tau,  
    in batai de aripi ,de fluture
Batai,aripi,fluture.