Nu e usor sa ajungi acasa abia respirand,si sa gasesti doar pete de intuneric..Is mult prea multe,in ultimul timp atacandu-mi si inima si ochii si trupul.Simt ca nu mai suport.In fata mea vad doar ignoranta.Simt ca nu mai cunosc pe nimeni si nimic.
In fiecare zi reprosuri,neajunsuri,lacrimi,rau,oboseala!E ca si cand incerci sa prinzi un fluture din zbor atunci cand esti epuizat la extrem.
Te trezesti dimineata bine dispus,razi,glumesti,ca mai apoi,in final sa pleci ochii si sa ii uzi.Sunt mult prea uzi.Orgoliul nu ma lasa sa imi arate tristetea.Ceva din piept,la nivel spiritual,simt ca ma doare,si ma doare tare!
As vrea sa pot face ceva,sa pot pune STOP ingnorantei acute a ..persoanei care..:-< Mi-e mult prea greu sa o zic.
E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu