Desert de ganduri.

Exact asa.Simt ca-s pierduta.De ce? Nici eu nu stiu.E un monolog continuu.Ba vreau,ba nu vreau..:-<.E greu sa fii fata.
Baietii trec mai usor,isi baga toate alea si mai bine,insa noi,sau mai bine spus,cateva dintre noi,suferim pana..pana luna ,cerul si punctele extreme ne vor arata ca putem invinge teama de sine prin..sine!
Da,un desert de nisip,o granita mirifica intre cer si pamant.Granita,de fapt,noi suntem,insa ne e prea greu sa recunoastem ca,uneori,in viata asta de rahat,putem fi si granita intre bine si rau ,pustiu si aglomeratie de sentimente inflorite din toate partile.