Dimineata monotona

Fiecare minut din noaptea senina si rece ca gheata il simt in fiecare por al pielii!M-am trezit obosita,plictisita ,satula de cotidian.Tavanul puternic imi cade,parca ,direct in cap.Incerc sa il tin acolo cu puterea mintii.Vantul fluiera ca nebunu' pe afara.Geamurile sunt aburite,asternutul e rascolit si aruncat intr-un colt de pat.Doar limba ceasului se plimba din stanga-n dreapta.Aiurea!

Ma simt singura si linistea ma incomodeaza psihic.Mama nu-i,tata nu-i,frate-meu nu-i.Televizoru' ii inchis.Doar focul si limba ceasului scot zgomote ce ma zgarie.Curge sange,insa,doar in mintea mea,pentru ca pe exterior sunt in regula.

Ma ridic total satula de viata asta,si incerc sa prabusesc un zambet in oglinda,n-am putere.Arunc doi pumni de apa pe fata si ies.Incerc sa imi adun hainele orientate in directii paralele.N-am chef...

Totul e asa..repetabil.Chiar si diminetile reci de toamna tarzie.

                         Macar zapada mi-ar reda albul exteriorului,pentru ca inauntru,is putreda.

                                                "Elibereaza-te si inima-ti va fi curata"