Si totuşi exista umbrele.Tind sa cred ca umbrela imi poate ocroti crestetul de loviturile izbitoare ce ma apasa greu in ultima vreme.
Ai nostri spun ca a fi copil e tare uşor!Nu e chiar aşa!In fiecare zi te macina si te ustura totul!Chiar şi timpul ce se invârte in jurul meu ca un ametit maniac!De ce nu as putea sa pun STOP ?De ce nu as putea sa spun:" Sunt eu,si ma accept asa cum sunt,fara a lua in seama prejudecatile altora.Ei sunt ei,iar eu sunt eu.Faptul ca sunt vorbita ar trebui sa ma bucure"..Dar,realitatea e cu totul alta!
Timpule,ce-ai facut din mine?Secundele trec,minutele si ele,orele alearga parca spre a ma duce in alt spatiu temporal,zilele ,lunele,anii, deceniile..tot se duce de rapa!
Dar,stai nitel,noi nu suntem nume,noi nu suntem note,noi nu suntem carti,caiete,haine,ceasuri,bani.avere!Noi suntem sine!Iar sinele tine de noi!Ah,teoria se mananca ca zaharul pe placinte..pacat ca nu se pune in practica!
Si totusi,sa spunem ca viata ne surade si suntem fericiti.Ce s-ar intampla atunci? Totul ar fi perfect,ne-am iubi cu totii,n-ar mai exista nimic rau,nici macar Manona.Ne-am satura!Am fi dispusi sa lasam perfectiunea pentru altii!
Asadar,tot ce spunem nu ne reprezinta,pentru ca noi suntem sine si nu ceea ce detinem.
Oare am putea sa nu mai strecuram rautate si invidie in sâta vietii? Pentru ca ea e facuta pentru a cerne cele bune si cele rele..Elibereaza-te si inima-ti va fi curata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu